Pescuit la plătică

Am prins plătică de diferite dimensiuni, aceasta a avut circa 30 de cm lungime. Exemplarul din imagine este un pește hibrid. Este obținut prin încrucișarea plătică-roșioară. Acești pești hibrizi produc icre viabile și se pot înmulți. Ei sunt întâlniți mai mult în Europa de Vest. În România nu am văzut această specie.

Plătica este un pește care se hrănește cu ceea ce găsește pe fundul lacurilor și râurilor. De obicei poate fi localizată pe lângă obstacolele din aceste ape. Este un pește răspândit în toată Europa și poate fi frecvent gasit in stufăriș sau pe lângă mal în apele cu o adâncime mai mică. Plătica se prinde cel mai bine dimineața începând cu luna martie și până în noiembrie. Este un pește care înoată în grupuri, așa încât atunci când capturați o plătică este foarte posibil să mai prindeți și altele. 

Este un pește care se sperie foarte ușor. Astfel încât e bine să folosiți ace, plute și plumbi mici pentru această specie. Lungimea minima admisă pentru a păstra o plătică este de 20 de cm. Se poate prinde folosind râme, viermi, mamăligă, boabe de mazăre, grâu fiert, pâine sau boabe de porumb. Se poate prăji folosind o tigaie și, mai rar, pe grătar. Este un pește vestit pentru cantitatea foarte mare de oase, de aceea recomand foarte mare atenție când îl consumați. 

Ce să NU faci când pescuiești păstrăv?

Am scris acest articol din dorința de a vă feri de situații neplăcute atunci când mergeți la pescuit. Sunt câteva greșeli pe care toți le-am făcut cel puțin o dată din necunoștere sau din neatenție. Aceste greșeli s-ar putea repeta. Așa încât iată lista:

1. În cazul în care pescuiți într-o apă curgătoare, cea mai mare greșeală este să pescuiți în sensul de curgere al apei. Păstrăvii înoată împotriva curentului. Ei stau împotriva curentului și așteaptă să vină o lacustă sau un greier aduși de ape. Așadar stau, de regulă, pe fundul apei și privesc către suprafață.

2. Pescarii care poartă haine prea colorate, sau prea strălucitoare au șanse mai mici să prindă ceva. Păstrăvul are o vedere periferală foarte bună. În termeni umani, acest pește poate privi peste umăr, ceea ce este imposibil pentru ochiul omenesc. Din această cauză vede cu ușurință orice culoare care nu face parte din peisaj. orice strălucire de la un fermoar sau vreo insignă metalică îi atrage atenția ca în zonă există un pericol potențial.

3. Gălăgia în exces. Pescuitul este un sport frumos din cauză că îți oferă timp să te relaxezi, să fii singur în mijlocul naturii. Atunci când mergeți în grup la pescuit nu vă mirați dacă prindeți mai puțini pești decât de obicei. Zgomotele alungă peștii, iar păstrăvul este mult mai atent la mediul înconjurător decât ceilalți pești.

4. Nu stați prea mult timp într-un singur loc. Dacă v-ați ales locul în care sperați să prindeți captura zilei și vedeți că nu se întâmplă nimic acolo nu aveți decât să schimbați locul. Peștii înoată peste tot și dacă simt un periocol se mută rapid în alte zone.

5. Cea mai întâlnită greșeală este atunci când lansați momeala de prea multe ori. De regulă, sunt necesare 2/3 lansări ca să stiți dacă sunt pești interesați de momeala folosită sau nu. Dacă nu se mișcă nimic înseamnă că este timpul să schimbați momeala folosită sau să găsiți alt loc de pescuit. Este mult mai productiv să respectați aceste reguli atunci când pescuiți păstrăvi.

Ca bonus iată câteva instrucțiuni pentru pescuit la păstrăv.

Cum se păstrează peștele?

După fiecare partidă de pescuit tai peștele pe lung așa cum am arătat aici. Fileul de pește astfel obținut urmează a fi împachetat în pungi de plastic așa cum puteți vedea în video de mai jos.

Pentru această filmare am folosit un aparat "Profi Cook PC VK 1015". Iată descrierea procesului în limba română:

•  se pot cumpăra pungi de plastic pentru vacuum din comerț. Se sigilează la primul capăt.
• se introduc feliile de pește in pungă
• apoi se introduce punga in vacuum sealer la celălal capăt si se extrage aerul din interior apăsând ușor 
• când peștele a fost închis in vacuum se poate pune în congelator pentru o consumare ulterioară

De ce să folosim vacuum ?

1. Mâncarea se păstrează mai mult timp în acest fel.

2. Păstrând mâncarea mai mult aruncăm mai puțin și astfel facem economie în bugetul familiei.

3. Această metodă previne dehidratarea mâncării și asigură o conservare mai bună.

4. Prin metoda vacuum se păstrează gustul, mirosul si textura mâncării.

5. Înlăturând aerul din preajma mâncării se evită contactul cu bacteriile sau microbii. Deci o mâncare mai sănătoasă.

6. În acest fel avem o organizare mai bună și putem să depozităm mai multă mâncare în frigider.

7. Nu este nevoie să adăugăm aditivi suplimentari care pot să afecteze mâncarea.

8. Se poate sigila peștele împreună cu diferite plante, arome sau sosuri obținând astfel o marinată foarte gustoasă.

9. Se pot resigila resturile de mâncare. Dacă nu puteți să mâncați tot ce ați pregătit într-o zi, puteți resigila și să consumați cu altă ocazie fără ca mâncarea să își piardă din proprietăți.

10. Se poate sigila aproape orice, nu numai peștele sau carnea. 

Icre de pastrav

O zi de pescuit furmoasă se încheie cu capturi frumoase. Sigur că sunt foarte multe motive pentru care mergem să pescuim: deconectare, relaxare, o plimbare în mijlocul naturii... Dar și faptul că, la sfârșitul partidei de pescuit, putem pleca cu niște capturi frumoase acasă.

Din acestă cauză am ales să arăt cum prepar eu icrele de la peștii pescuiți. În filmarea de mai sus puteți vedea icre de păstrav curcubeu pe care l-am prins in apă dulce curgătoare.

Pentru început aceste icre trebuie să stea cel puțin 7 zile la frigider. Nu putem ști niciodată ce fel de bacterii se află în apele in care a fost pescuit peștele. Din această cauză mare parte dintre bacterii vor fi ucise prin acest procedeu. Fiind la o temperatură scăzută pentru cel puțin o săptămână de zile icrele sunt bune pentru consum după aceea. Aveți nevoie de un bocan spălat foarte bine si trebuie să urmăriți filmarea de mai sus.

Prietenii mei din Republica Moldova aleg sa consume icrele crude, întinse pe o felie de pâine cu unt. Am încercat și eu dar recunosc că nu sunt un fan al acestui tip de "preparare". Voi reveni cu un alt articol în care voi explica cum îmi place mie să prepar icrele.